Pârâul este atat de limpede încât se văd pietrele
Coliba mea învăluită de viţa de vie
Urlă maimuţele târziu noaptea cand luna se asează
Putini vizitatori trec peste muschiul de pe stânci
Bambusul din curte impovarat cu zapada de primavara
Prunii de pe creastă stau noduroşi în nopţile de iarnă
Solitudinea acestei căi niciodata nu e schimbătoare
Şlefuind o cărămidă de o stâncă...ce irosire
Postat de catre Kaiso
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu