Baso Doitsu era un om cu o forţă ieşită din comun. Analele îl descriu ca pe un om cu o statură înaltă, cu un mers puternic de bivol, cu privirea pătrunzătoare ca a unui tigru. Înzestrat cu semnele exterioare ale buddheităţii, Baso a devenit călugăr în copilărie, a obţinut satoriul alături de Maestrul Nangaku, iar după moartea acestuia, Baso i-a luat locul de maestru în templul Kaigen-ji. Peste trei sute dintre discipolii săi au primit transmisia şi fiecare dintre ei, în diferite locuri, a contribuit mai târziu la renumele maestrului.
Această celebritate nu s-a dezminţit niciodată, Baso fiind considerat drept precursorul Zenului Rinzai, fondatorul metodei koan-ului şi ca una dintre figurile cele mai importante din istoria Zenului, după Eno, cel de-al şaselea Patriarh. Despre metodele sale de a da învăţătură există multe anecdote, Baso educându-şi discipolii cu lovituri de picior, ţipete, ameninţări. "Soku shin soku butsu" – această minte este Buddha - era crezul său, iar viaţa - domeniul realităţii sale. Aceasta însemna că satori nu este diferit de practică şi că practica nu este diferită de viaţa cotidiană, însă ignoranţa face ca practica să fie neglijată.
Baso spunea: "Înţelepciunea lui Buddha este la fel, ea ţâşneşte din viaţă, trecând prin toţi porii pielii, iar lumina ei luminează întregul univers. Nici o acţiune nu o poate îmblânzi şi nici o normă nu o poate limita". Acesta a fost şi sensul ultimelor cuvinte ale lui Baso, când la sfârşitul vieţii un călugăr era îngrijorat de starea sănătăţii lui: "Buddha cu faţa de soare, Buddha cu faţa de lună." Buddha cu faţa de soare trăieşte pe lume o mie opt sute de ani, Buddha cu faţa de lună numai o zi şi o noapte. Care este durata reală a vieţii unui Buddha? Baso nu a mai adăugat nimic, a facut baie, s-a aşezat în zazen şi a murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu