Bătaia lui Bokuju...

Maestrul Bokuju avea un discipol. Il trimite să practice iar discipolul experimenta tot felul de stări.
Si de fiecare data venea sa ii spuna maestrului.

Asa vine el o data si ii spune: Am simtit o formidabilă energie care se ridica pe coloana, pe spate.
Maestrul il altoieste bine după care ii spune: Tu nu esti ceea ce simti; Tu esti observatorul care priveste ridicarea energiei.Asa ca nu te identifica, nu te atasa de ea, altminteri prin aceasta vei creea un nou ego, vei da na;tere unui ego spiritual, care este cu mult mai periculos decat cel vechi. Mergi si practica.

Se intoarce discipolul dupa o vreme si ii spune: Maestre ai avut dreptate, acum vad o lumina neasemuita. Sunt plin de lumina, sunt lumină.
Bokuju l-a altoit iarasi temeinic si i-a spus: Nu esti nici lumina, esti martorul. Cine vede lumina? Tu esti martorul, vazatorul.

După 10 ani de experienţe toate soldate cu altoieli temeinice discipolul spune: Maestre acum cred ca te vei bucura pentru mine si nu va mai fi nevoie sa ma altoiesti. Am experimentat vacuitatea, nimicul.
De data aceasta maestrul s-a infuriat de tot si l-a batut atat de rau incat l-a aruncat pe fereastra si discipolul a cazut pe o piatra si s-a lovit destul de rau.
Maestrul l-a intrebat: Ei, acum ce mai simti?
Discipolul a inceput sa râdă stând acolo trântit pe bolovan.
Atunci maestrul Bokuju a sărit si el pe fereastră si l-a îmbrăţişat: Acum sunt fericit.



A spune ca ai experimentat vacuitatea este periculos deoarece in acea clipă ai transformat-o intr-un obiect. Dintr-un nimic ai creat un obiect. Totul redevine un gand, o afirmatie.
Cand discipolul a râs ERA DOAR RÂSUL, NU ERA NICI O ENTITATE CARE PRETINDEA CĂ RÂDE.