Atunci când în tăcere
Orice cuvânt este uitat
Aceasta vă apare-n faţă cu claritate.
Atunci când voi realizaţi asta
Timpul nu mai are limite
Şi este momentul în care centrul vostru se naşte.
Această minte minunată străluceşte de puritate şi raritate.
Ca faţa lunii,
Ca un râu de stele,
Ca pinii acoperiţi de zăpadă
Ca norii ce îmbrăţişează piscurile.
Strălucind, halo-ul lor minunat
Luminează în obscuritate.
Asemenea visului bâtlanului
Ce zboară în spaţiul nesfârşit.
Asemenea lacului imobil
Dintr-o toamnă luminoasă
Timpul fără de limite
Devine inutil,
Nici o distincţie nu poate fi făcută.
În această lumină
Întregul efort este uitat.
Care-i locul acestei splendori?
Încotro este alungată întreaga confuzie de către lumină şi claritate?
Esenţa unui atom străpunge infinitezimalul.
Este suveica de aur ce se plimbă pe războiul de jad.
Subiect şi obiect
Se influenţează reciproc
Lumina şi obscuritatea depind una de cealaltă
Atunci când acţiunea lor reciprocă este în armonie
Nu mai depind de minte sau cuvânt.
Beţi doctoria vederilor corecte,
Loviţi tamburul calomniilor veninoase.
Atunci când liniştea şi lumina sunt perfecte
Viaţa şi moartea sunt în posesia mea.
În cele din urmă vom trece de pragul uşii.
Fructul s-a copt pe creanga sa.
Doar această tăcere este cea mai înaltă învăţătură.
Doar aceasta lumina este răspunsul universal.
Răspunsul fără de efort,
Învăţătura ce nu se aude.
Totul în univers
Străluceşte şi predică dharma
Răspunzându-şi reciproc,
Pun mărturie unul pentru celălalt.
Întrebare, răspuns şi certificare
În perfectă armonie.
Atunci când lumina este fără de tăcere
Diferenţierile apar.
Din mărturie şi răspuns
Nasc doar contradicţii.
Atunci când în tăcere
Lumina se întunecă
Totul va deveni incult şi inutil.
Atunci când iluminarea tăcută este perfectă
Lotusul va înflori
Visătorul se vă trezi
Râurile vor curge până la ocean.
Miile de munţi vor vedea piscul cel mai înalt.
Asemeni lebedei ce separă laptele de apă
Aidoma albinei culegând polenul.
Atunci când lumina tăcută
Atinge punctul ultim,
Eu perpetuez
Tradiţia originară a şcolii mele.
Această practică este numită
Iluminare tăcută.
Ea penetrează de la nivelul cel mai profund
Până la cel mai înalt.
preluare de pe http://www.facebook.com/notes/mokusho-zen-house-rom%C3%A2nia/moku-sho-ka-maestrul-wanshi-shokaku/227988713887040
Orice cuvânt este uitat
Aceasta vă apare-n faţă cu claritate.
Atunci când voi realizaţi asta
Timpul nu mai are limite
Şi este momentul în care centrul vostru se naşte.
Această minte minunată străluceşte de puritate şi raritate.
Ca faţa lunii,
Ca un râu de stele,
Ca pinii acoperiţi de zăpadă
Ca norii ce îmbrăţişează piscurile.
Strălucind, halo-ul lor minunat
Luminează în obscuritate.
Asemenea visului bâtlanului
Ce zboară în spaţiul nesfârşit.
Asemenea lacului imobil
Dintr-o toamnă luminoasă
Timpul fără de limite
Devine inutil,
Nici o distincţie nu poate fi făcută.
În această lumină
Întregul efort este uitat.
Care-i locul acestei splendori?
Încotro este alungată întreaga confuzie de către lumină şi claritate?
Esenţa unui atom străpunge infinitezimalul.
Este suveica de aur ce se plimbă pe războiul de jad.
Subiect şi obiect
Se influenţează reciproc
Lumina şi obscuritatea depind una de cealaltă
Atunci când acţiunea lor reciprocă este în armonie
Nu mai depind de minte sau cuvânt.
Beţi doctoria vederilor corecte,
Loviţi tamburul calomniilor veninoase.
Atunci când liniştea şi lumina sunt perfecte
Viaţa şi moartea sunt în posesia mea.
În cele din urmă vom trece de pragul uşii.
Fructul s-a copt pe creanga sa.
Doar această tăcere este cea mai înaltă învăţătură.
Doar aceasta lumina este răspunsul universal.
Răspunsul fără de efort,
Învăţătura ce nu se aude.
Totul în univers
Străluceşte şi predică dharma
Răspunzându-şi reciproc,
Pun mărturie unul pentru celălalt.
Întrebare, răspuns şi certificare
În perfectă armonie.
Atunci când lumina este fără de tăcere
Diferenţierile apar.
Din mărturie şi răspuns
Nasc doar contradicţii.
Atunci când în tăcere
Lumina se întunecă
Totul va deveni incult şi inutil.
Atunci când iluminarea tăcută este perfectă
Lotusul va înflori
Visătorul se vă trezi
Râurile vor curge până la ocean.
Miile de munţi vor vedea piscul cel mai înalt.
Asemeni lebedei ce separă laptele de apă
Aidoma albinei culegând polenul.
Atunci când lumina tăcută
Atinge punctul ultim,
Eu perpetuez
Tradiţia originară a şcolii mele.
Această practică este numită
Iluminare tăcută.
Ea penetrează de la nivelul cel mai profund
Până la cel mai înalt.
preluare de pe http://www.facebook.com/notes/mokusho-zen-house-rom%C3%A2nia/moku-sho-ka-maestrul-wanshi-shokaku/227988713887040
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu