Raiul se întoarce atât de încet şi uşor
Încât îmi tolerează vârsta....
Fără milă,
Zile şi luni avansează pentru a-mi tăia timpul
Mă întorc la peştera mea din munte
Dar copacii toţi au dispărut
Mă uit în jos la râu
Şi tot ce văd sunt curbe şerpuitoare
Soarele este capturat
Într-o cuşcă de nori delicaţi
Ascult vântul....
Deodată aud clopotul templului
Sunetul vine spălându-mă
Trezindu-mă din munca prăfuită a gândurilor
Iar cerul îndepărtat se deschide din ce in ce mai mult....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu