Acest gol nu este un gol gol
Această cale nu este o cale care să poată fi considerată o cale
Când extincţia paşnică în care dispariţia dispare cu totul
Iluminarea perfectă este completă şi finală.
Acest gol nu este un gol gol
Această cale nu este o cale care să poată fi considerată o cale
Când extincţia paşnică în care dispariţia dispare cu totul
Iluminarea perfectă este completă şi finală.
- În momentul în care vom începe practica cum ar trebui să contemplăm?
- Trebuie să ne identificăm cu ritmul natural al lucrurilor.
Umplu soba cu lemne şi îmbrac toate hainele groase
Dar numai ce beau o cană cu vin şi mă încălzesc.
Oamenii spun ce frigul este insuportabil după îngheţ
Dar nu îşi dau seama că există primăvară în oala cu vin....
Unde este templul parfumului pătrunzător
Mile şi mile de vârfuri în nori
Copaci străvechi, nici o cărare evidentă
Adânc în munţi de unde se aude oare acest clopot?
Cascade ce se frământă,
Fântâni ce susură
Înghiţind pietre ameninţătoare,
Lumina soarelui linişteşte pinii verzi
Amurg....
La un heleşteu mă aplec
Meditaţia curăţă balaurul virulent al inimii....
Tăietorii de lemne şi pescăruşii
Ştiu cum să folosească lucrurile
Ce ar face cu scaunele de lux
Şi cu platformele de meditatie?
Cu sandale de paie
Şi un toiag de bambus
Cutreier trei mii de lumi
Locuind lângă apă
Hrănindu-mă cu vânt
An duă an.....
Nu poate fi numit
Şi nu i se poate da formă
De la început este curat şi pur
Şi nu poate fi întinat
De la inceput este de la sine complet şi perfect....
Şi nu este nici o nevoie să vă deranjaţi
cu privire la iluminare
În fiecare dimineaţă plecpentru a culege flori de lotus
Râul este lung
Deci mă întorc deseori la amurg
Nu stropesc în timp ce-mi şterg barca
De frică să nu ud feţele roşii ale florilor...
Întunericul şi lumina împart cerul înalt
Zgomotul tunetului trece peste munţii îndepărtaţi
Seara este răcoroasă şi dincolo de ploaia măruntă
Printre norii sparţi şi zdrenţuiţi
O lună imaculată ....
Celor trei tărâmuri le lipseşte linişte la fel ca unei case în flăcări
Nu este un loc în care să rămâi mult timp
Graba demonului care se ocupă de moarte
Vine într-o clipă fără a discrimina
Între nobil şi pălmaş, bătrân şi tânăr....
Raiul se întoarce atât de încet şi uşor
Încât îmi tolerează vârsta....
Fără milă,
Zile şi luni avansează pentru a-mi tăia timpul
Mă întorc la peştera mea din munte
Dar copacii toţi au dispărut
Mă uit în jos la râu
Şi tot ce văd sunt curbe şerpuitoare
Soarele este capturat
Într-o cuşcă de nori delicaţi
Ascult vântul....
Deodată aud clopotul templului
Sunetul vine spălându-mă
Trezindu-mă din munca prăfuită a gândurilor
Iar cerul îndepărtat se deschide din ce in ce mai mult....
Aşezat,
Stau singur lângă un heleşteu
Văd un călugăr
În tăcere ne zâmbim
Ştiu că vocea lui
nu-mi va răsăpunde....
Vârfurile verzi se unduiesc împreună pentru a face un zid
Deşi streşinile picură de la ploaie
În hol este lumină de la soare
Mă uit atent, dar nu pot distinge
Felul ăn care am venit
Mă întorc şi-l întreb pe bătrânul călugăr
Cum a ajuns aici să mă întâmpine?
Lucrul făcut de mâna unui maestru nu poate fi măsurat...
Dar totuşi preoţii dau din limba lor explicând calea si gâlgâind despre zen
Acest călugăr bătrân nu s-a preocupat niciodată de nfalsa evlavie
Nasul meu se încreţeşte de la mirosul întunecat al esenţei arse în faţa lui Buddha....
Cum aş putea măsura înălţimea acestui munte de gheaţă
Pavilionul stâncii ajunge la graniţele cerului
Fierb ceaiul nopţii amestecând o galaxie
Cu aburul ce înconjoară luna ascunsă...
Înfăşurat, înconjurat de zece mii de munţi,
Nici un loc unde să mergi până nu eşti acolo
Nu este nici o cale pentru a ajunge aici
Odată cves eşti aici nu mai există nici o cale de parcurs.
Grinzile sale sunt tăiate din lemn de cais,
Acoperişul său este ţesut din stuf parfumat,
Mă întreb dacă norii de sub căpriori
Plutesc în lumea umana...
Fără altul, fără sine,
Nu folosesc suliţa şi scutul
Mă pun în acord cu înţelepciunea lui Buddha
Merg pe non-cale
Fără a abandona afacerile obişnuite ale omului
Condiţionările, numele şi forma
Toate sunt flori pe cer.
Fără nume şi fără formă
Părăsesc naşterea şi moartea...
Aceste mâini au plantat pini verzi
Două rânduri sau trei...
Am auzit că le este greu să crească aici,
dincolo de Kiangsi.
Va trebui să aştept ca să-i privesc în glorie
Dar, va mai exista atunci un eu ca să-i vadă?
Clar e că nu-i pot vedea acum.
Iluminarea nu are o formă definită sau o natură prin care să se manifeste.
Deci în iluminarea insăşi nu este nimic care sa se ilumineze.
Iluminarea există doar din cauza iluziilor, dezamăgirilor şi a ignoranţei.
Dacă acestea dispar şi Iluminarea va dispare.
Şi opusul este adevărat : nu există nici o iluminare fără iluzii şi ignoranţă.
Munte adânc, vis trimis departe
Templul de pe stâncă, gânduri ducându-se către un sfârşit
Frigul, norii, apele clare de munte,
O lună nouă trece dincolo de deal
Peisajul atât de vast încât am uitat de mine
Uitând chiar şi de corpul care este sau a fost acolo.